După 11 ani de muncă în străinătate, o femeie s-a întors în țară. Constatarea amară dupa ce a vrut să se angajeze: „Rușine, România”

După o absență de 11 ani în afara granițelor, Elena Munteanu s-a hotărât să revină în România, cu speranța de a construi o viață nouă alături de cei dragi. Cu experiența vastă acumulată în domeniul educației și încrederea în propriile capacități, Elena a visat să își dedice timpul și cunoștințele copiilor și comunității locale.

Entuziasmul ei a fost rapid estompat atunci când a încercat să se angajeze ca educator la o creșă din Târgu Jiu. Deși dispunea de studii superioare și două grade didactice, regulile stricte ale sistemului de angajare i-au pus bețe în roate. Descoperirea că pentru postul dorit este necesar un certificat de educator-puericultor, obținut după un curs de doar șase săptămâni, a fost o lovitură grea.

Într-o postare pe rețelele de socializare, Elena își exprimă frustrarea și nedumerirea față de aceste reguli aparent arbitrare:

„Rușine, România! M-am întors acasă, în țara mea, după 11 ani de muncă chinuiți printre străini, cu gândul și dorința de a sta împreună cu copiii și nepoțelul meu pentru totdeauna! Am căutat locuri de muncă la stat. Am găsit într-un final publicate pe site cinci locuri de educator-puericultor. Am mers la instituția în cauză pentru depunerea dosarului de înscriere, dar nu am putut continua, deoarece prima condiție era de a avea un certificat, o adeverință pe specializarea educator-puericultor. […] Un astfel de curs, cu o durată așa mică și făcut de formă este mai important? Are mai multă pedagogie care este necesară în acest loc de muncă o persoană cu doar un acel curs? Oare calificarea mea cu Colegiul de Învățător-Educator la universitate cu durată de patru ani și două grade didactice obținute în învățământ, vechimea de 11 ani la catedră erau de «Respins»?“

Povestea lui Elena Munteanu evidențiază nu doar lupta individuală a unui revenit acasă, ci și rigiditățile sistemului de angajare din România. Este o poveste care ar trebui să ne determine să reflectăm asupra modului în care putem îmbunătăți procesele de recrutare și recunoaștere a competențelor pentru a permite reintegrarea eficientă a celor întorși în țară.