Caderea Parului Cauzata de Poluarea Atmosferica

Poluarea si caderea parului - Cauze

O noua cercetare ar putea gasi o explicatie a motivului pentru care poluarea aerului poate duce la caderea parului. Caderea parului afecteaza aproximativ doua treimi dintre barbatii cu varsta sub 35 de ani din Statele Unite, potrivit Asociatiei Americane pentru Caderea Parului. 

De asemenea, aproape 85% dintre barbati isi pierd o cantitate semnificativa de par dupa varsta de 50 de ani.

5/5
5/5
5/5
Cuprins:

Si femeile se confrunta cu aceasta afectiune, si anume, caderea parului. Afectiunea numita alopecie androgenetica afecteaza aproximativ 30 de milioane de femei din SUA, precum si 50 de milioane de barbati.

Îți vom trimite un email periodic cu toate noutățile noastre.

Cauzele caderii parului sunt neclare. Desi cercetatorii cred ca genele joaca un rol cheie, exista in continuare un numar semnificativ de factori de mediu necunoscuti care pot creste riscul caderii parului. Noi cercetari au analizat poluarea ca un potential declansator al caderii parului.

Hyuk Chul Kwon – de la Centrul de Cercetare al Stiintei Viitorului din Republica Coreea – este autorul principal unui studiu, pe care echipa l-a prezentat la cel de-al 28-lea Congres al Academiei Europene de Dermatologie si Venereologie (EADV).

Este de remarcat faptul ca Centrul de Cercetare al Stiintei Viitorului face parte dintr-o companie de cosmetice cu sediul in Coreea, numita Coreana Cosmetics. Cu toate acestea, EADV este o organizatie nonprofit.

Poluarea reduce proteinele de crestere a parului

Noua lucrare, intitulata „Efectele particulelor de materie asupra papilei dermice umane”, a analizat efectul asa-numitelor particule in suspensie (PM) in celulele de la baza foliculilor de par. Aceste celule sunt numite celule papile dermice ale foliculului uman.

Poluarea cu particule este un termen care descrie un amestec de particule solide si picaturi lichide, formate din diferite substante chimice. Acestea sunt absorbite in corp prin inhalare. Unele dintre aceste particule prezinta un risc grav pentru sanatate.

In noua cercetare, Kwon si colegii, au expus foliculii de par la particule de praf si motorina, asemanatoare PM10. Potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului (SUA) , particulele PM10 sunt „particule inhalabile, cu diametre de 10 micrometri si mai mici”.

Dupa 24 de ore, echipa a folosit analiza Western blotting pentru a examina nivelurile mai multor proteine dupa expunerea la particule. Analiza a aratat ca expunerea la PM10 si particulele diesel a scazut nivelul unei proteine cheie pentru cresterea parului. Proteina se numeste beta-catenina.

In plus, praful si particulele de motorina, asemanatoare PM10 au scazut nivelul altor proteine care determina cresterea si retentia parului. Aceste proteine au fost ciclina D1, ciclina E si CDK2 (Kinaza dependenta de ciclina 2) . Cu cat cercetatorii le-au expus la mai multa poluare, cu atat mai mult aceste proteine au scazut.

Sursele de PM includ arderea combustibililor fosili (benzina, motorina) , alti combustibili solizi (carbunele, petrolul) si biomasa. Alte surse sunt: activitati industriale, cum ar fi constructiile, mineritul, si productia de materiale de constructie, precum cimentul si caramizile.

Kwon comenteaza rezultatele, spunand: „Legatura dintre poluarea aerului si boli grave, cum ar fi cancerul, boala pulmonara obstructiva cronica si boala cardiovasculara, sunt bine stabilite. Dar exista putine sau deloc cercetari privind efectul particulelor la expunerea pe pielea si parul uman, in special.”

Poluarea aerului asociata cu alte boli grave

In lume, 4,2 milioane de oameni mor in fiecare an din cauza poluarii aerului, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). De asemenea, OMS estimeaza ca peste 90% din populatia lumii traieste in zone prea poluate. 

Atacurile de cord, astmul bronsic si functia pulmonara mai slaba sunt doar cateva dintre conditiile asociate cu expunerea la poluare. 

Cercetarile prezentate la cel de-al 28-lea Congres EADV de la Madrid arata, pentru prima data, ca expunerea la poluantii atmosferici obisnuiti, cunoscuti sub numele de particule (PM), este legata de caderea parului la oameni.

5/5
5/5
5/5

Alti poluanti cu efecte negative asupra pielii si parului

  1. Radiatia ultravioleta

Spectrul razelor UV solar este format din trei zone: UVA (320–400 nm), UVB (280–320 nm) si UVC (180–280 nm). Peste 95% din radiatiile UV solare care ajung la suprafata pamantului sunt UVA, 1–5% sunt UVB.

Majoritatea UVC sunt absorbite de stratul de ozon si oxigenul din atmosfera si reprezinta, prin urmare, o sursa foarte mica de efecte adverse asupra sanatatii umane.

Micile modificari ale ozonului stratosferic maresc penetrarea lungimilor de unda ultraviolete mai scurte (UVA, UVB) la nivelul solului. Epuizarea ozonului de catre clorofluocarburi si alte substante distructive produse industrial prezinta o problema majora pentru mediu si sanatatea umana.

In ciuda reglementarilor Natiunilor Unite, stratul stratosferic de ozon este inca mai subtire decat cel de acum un secol. Peste Antarctica si in alte deschideri peste nordul SUA exista o gaura in stratul de ozon .

Efectele radiatiilor UV asupra parului si a pielii umane difera in functie de lungimea de unda.

UVA au fost implicate in imbatranirea pielii, iar asociat cu UVB, dezvolta imunosupresiei cutanate si a cancerelor de piele. Suntem cu totii constienti de riscurile cu care ne confruntam prin expunerea pielii noastre la razele soarelui.

Soarele iti poate deteriora parul prin expunerea prelungita la razele UVA si UVB. Acestea au puterea de a deteriora parul de la cuticula la structura interioara a parului. Aceste efecte negative pot duce, mai devreme sau mai tarziu, la caderea parului.

Semne de deteriorare ale parului din cauza expunerii UV pot include:

  • Culoare terna a parului;
  • Uscaciune si fragilitate;
  • Varfuri rupte sau despicate;
  • Par electrizat si aspru.
  • Slabirea si subtierea firului de par.

Cu toate acestea, UVA si UVB dauneaza ADN-ului prin mecanisme diferite. Deoarece adancimea de penetrare in piele depinde de lungimea de unda, UVB este in mare masura absorbita de componentele celulare epidermice (proteine, ADN). Radiatiile UVA patrund adanc in stratul bazal al epidermei si fibroblastele dermice.

  1. Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)

HAP sunt printre cei mai raspanditi poluanti organici. Principala sursa de benzopiren HAP din atmosfera este arderea reziduala a lemnului. De asemenea, se gaseste in gazele de esapament ale automobilelor (in special de la motoarele diesel) si in tot fumul rezultat din arderea materialului organic (inclusiv fumul de tigara).

HAP-urile sunt transformate in chinine, substante chimice cu ciclu redox care produc specii reactive de oxigen. Acei poluanti pot fi adsorbiti pe suprafata particulelor, facandu-i toxici. Pielea si parul, expuse pe termen lung la HAP legati de PM, fie prin foliculul de par, fie prin absorbtia transepidermica poate duce la stres oxidativ si imbatranirea pielii.

Particulele ambientale (cum ar fi funinginea) pot ajunge la melanocite, pot elibera HAP-uri legate de suprafata. Acestea pot afecta direct functia celulelor cutanate. HAP pot duce si la eruptii acneiforme.

  1. Compusi organici volatili (COV)

Emisia de COV provine din utilizarea solventilor organici in vopsele, lacuri (hidrocarburi alifatice, acetat de etil, eteri de glicol, acetona).

Provin din produse de refinisarea autovehiculelor, in repararea vopselei auto, fum de tutun, combustibili depozitati, evacuare de la masini (benzen).

Cercetarile arata ca expunerea la COV creste citokinele, care favorizeaza dezvoltarea reactiilor inflamatorii si alergice, ca dermatita, eczema, psoriazisul.

  1. Oxizi (NO3)

Oxizii de azot sunt emisi in principal din surse mobile si stationare de ardere. Reactioneaza cu ozonul sau radicalii din atmosfera, formand NO2 (dioxid de azot). Dintre oxizii de azot, NO2 este cunoscut ca provoaca leziuni oxidative care au ca rezultat generarea de radicali liberi. Acestia pot oxida aminoacizii din proteinele tisulare si pot initia peroxidarea lipidica a acizilor grasi polinesaturati.

Dioxidul de sulf atmosferic (SO2) se poate forma atat din surse antropice (combustibil din producerea energiei electrice si din procesele industriale), cat si din surse naturale (activitate vulcanica, incendii forestiere).

Monoxidul de carbon (CO) este un alt poluant, produs al arderii incomplete din surse mobile. Monoxidul de carbon actioneaza asupra metabolismului celular prin moduri de actiune hipoxice si non-hipoxice. CO are capacitatea sa de a se lega de hem si de a-i modifica functia si metabolismul.

Concluzii

Principalii poluanti ai aerului cu efecte asupra pielii si parului includ radiatiile ultraviolete (UV), hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), compusi organici volatili (COV), oxizii de azot (NOx), particulele in suspensie (PM), ozonul (O3) si fumul de tigara.

Efectele considerabile mediate de poluantii atmosferici asupra pielii umane pot contribui la imbatranirea pielii, dermatita atopica, cancerul de piele, psoriazisul si acneea. Parul afectat de poluare devine tern, fragil, uscat si aspru, iar expunerea exagerata la poluare duce la caderea lui.

Iradierea cu raze UV deterioreaza firul de par, pana in profunzime, protejarea lui cu produse specifice fiind recomandata. Oxizii au fost asociati cu o prevalenta crescuta a dermatitei atopice, precum si cu exacerbari ale bolii la copii.

COV, cu prezenta luminii solare si a oxizilor de azot, provoaca formarea de produsi oxidanti fotochimici -in principal O3- la nivelul solului, denumit si smog fotochimic de vara. Expunerea la O3 a fost asociata cu urticarie, eczeme, dermatita de contact si alte eruptii nespecifice.

Expunerea la PM contribuie la imbatranirea extrinseca a pielii (riduri, macule pigmentate sau pete). Fumatul de tigari a fost asociat cu imbatranirea pielii (riduri, uscaciune a pielii, discromii ale pielii), iar combinatia dintre fumat si expunerea la soare poate avea un efect sinergic asupra imbatranirii pielii. Mai mult, a fost asociat cu cancer de piele, psoriazis si acnee vulgara.

Pe de alta parte, poluantii (de exemplu, O3, NO2 si SO2) si particulele de imprastiere (nori si funingine) in troposfera reduc efectele iradierii cu raze UV cu lungime de unda mai scurta si s-au observat reduceri semnificative ale iradierii UV in zonele urbane poluate.